Ianuarie 2007, Nairobi, Kenya. Una dintre putinele iesiri noaptea, in cel mai periculos oras a Africii. De fapt in oras este mult spus. Este mai degraba vorba despre o suburbie, undeva pe un camp, in mijlocul lui nicaieri. Si totusi, paradoxal, este vorba despre unul dintre putinele locuri recomandate unde poti asculta muzica buna si te poti simti in siguranta. Iar muzica a fost buna. Bineninteles (desi de neinteles la inceput), inainte de a intra in local (care din afara semana mai degraba cu o bomba de tipul celora care existau candva in Regie), am fost perchezitionati, inclusiv cu un detector de metale. Dar a meritat: un saxofonist localnic acompaniat la clape ne-a incantat timp de aproape 2 ore. Apoi, dupa bisurile binemeritate, muzicantii au plecat. Si, in locul lor, a inceput muzica de discoteca. Prima piesa care a rasunat din difuzoarele localului a fost…

Decembrie 2009, Bucuresti, Romania. Campania electorala pentru alegerile prezidentiale este mai murdara ca oricand. In finala ajung doi candidati. Sunt folosite toate mijloacele posibile pentru a castiga. Copil lovit (pe bune sau nu) vs. vizita la mogul in ceas de noapte. Dilema este mai mare ca oricand: cu cine naiba sa votam? Duminica, 6 decembrie ora 21.00: “Victorie!”. Ba nu, “Victorie!”. Sa curga sampania! “Multumesc tuturor celor care m-au votat”. Luni, 7 decembrie sunt anuntate rezultatele finale oficiale. T.B. a obtinut cu 70.048 mai multe voturi decat M.G. Conform datelor oficiale, T.B. ar fi obtinut 11.528 din totalul de 12.156 de voturi exprimate la cele 13 sectii de votare din Republica Moldova. Din anul 1991, peste 100.000 de cetateni din Republica Moldova si-au redobandit cetatenia romana. Multi dintre acestia traiesc in prezent in Romania si in Europa occidentala. 115.831 de romani din diaspora au votat pentru T.B. in timp ce doar 31.045 M.G. Nu vom sti niciodata exact cat de mult au contat voturile cetatenilor romani de origine basarabeana in desemnarea noului presedinte al Romaniei. Ceea ce stim este ca au contat. Ceea ce stiu si politicienii romani, indiferent de partidul din care provin este ca cetatenii romani de origine basarabeana sunt importanti, fie doar si pentru ca ei voteaza.

Unul dintre acesti oameni se numeste Dan Balan (nu stiu daca a votat sau nu). Fostul component al trupei O-Zone recunoaste ca pretutindeni in America se recomanda drept roman, intrucat americanii nu au nici cea mai vaga idee despre existenta unui stat numit Republica Moldova. Atunci cand “Mae-ahi-mae-aho” era fredonat peste tot in lume, cu totii ne laudam (chiar si cu jena adeseori) ca este vorba despre un cantec romanesc.

Un relativ tanar politician roman afirma la un moment dat ca romanii din afara granitelor tarii sunt ultima sansa pe care Romania o mai are de a-si redescoperi sufletul. Si nu se poate sa nu recunosti acest fapt atunci cand vezi cu cata pasiune vorbesc ei despre Romania, ca despre un vis, sau cand li se umezesc ochii de emotie sincera vorbind despre o tara care este mai mult a noastra decat a lor. Si ce facem noi cu tara noastra?

Daca Republica Moldova se va uni cu Romania vreodata este mai putin important. Este decizia lor mai mult decat a noastra. Dar Romania are o datorie fata de toti acei oameni care se simt romani. Norvegia doneaza 1% din PIB-ul sau pentru a ajuta state mai sarace ale lumii de care nu o leaga nicio legatura istorica. Germania de Vest s-a angajat printr-un pact de solidaritate ca intre 1991 si 2019 sa acorde pentru reconstructia Germaniei de Est 250 miliarde de euro, insemnand, in medie anual, ceva mai mult de 1% din PIB-ul tarii (la nivelul din 1991).

Intrebarea este: va fi Romania in stare sa acorde ca asistenta pentru dezvoltare Moldovei macar 0,1% din PIB-ul sau? Este o intrebare la care cetatenii romani (de pretutindeni) si politicienii vor trebui sa reflecteze in perioada urmatoare.

Pana atunci, in seara asta Alexandrina i-a indemnat pe colegii sai de trupa se revina degraba pe scena: “Copiii vor muzica!”

(to be continued)

Haakon print al Danimarcei, pardon, viitorul presedinte al Norvegiei. Sau cam asa ceva.

Dupa mizeria din campania electorala, intalnirea cu o alteta regala a venit la fix, ca un tub de oxigen pe fundul unei mari pline de rechini, balene si caracatite.

In cadrul unui eveniment organizat de Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti, luni 7 decembrie 2009, in aula Bibliotecii Centrale Universitare, printul mostenitor al Norvegiei, Haakon Magnus, ne-a vorbit, senin si dezinvolt, despre “demnitate umană în dezvoltarea internaţională” si despre “responsabilitatea noastră comună în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului”.

Am vazut un power point simpatic si o scurta poveste a experientelor altetei sale pe diferite continente. Si apoi ne-a mai spus, cu jumatate de gura, in buna traditie occidentala a minimizarii unui nationalism cu o istorie trista in cele mai multe tari, ca asistenta pentru dezvoltare pe care Norvegia o acorda este un motiv de mandrie nationala pentru cetatenii acestei tari.

Tot potrivit tanarului print, alte motive pentru care cetatenii norvegieni sunt dispusi sa sprijine actiunile de cooperare pentru dezvoltare ar fi:

• cetatenii norvegieni se simt din ce in ce mai mult cetateni globali, iar a-i ajuta pe ceilalti nu trebuie sa se opreasca la granite, fiindca e nefiresc sa inchizi ochii la suferintele oamenilor chiar daca acestia se afla la mare distanta;
• facand bine, cetatenii norvegieni se simt mai bine si viata lor este astfel mai buna;
• cetatenii norvegieni (si Norvegia) invata atat de multe lucruri din interactiunea cu tari atat de diferite ale lumii.

Surprinzator (sau nu) aceleasi argumente am incercat sa le folosim si noi la randul nostru in Romania (vorbind despre potentialul pe care politica de cooperare pentru dezvoltare l-ar avea pentru tarisoara noastra). Iesind din gura Altetei Sale Regale, aceste argumente nu ne pot decat incuraja sa perseveram.

In ordine necronologica, dna. Dorina Nastase, de la Reprezentanta Comisiei Europene in Romania, ne-a transmis un mesaj scurt (dar la obiect): ca sa putem sa schimbam lumea trebuie sa ne schimbam mai intai pe noi insine (se referea, cred, in primul rand la reforma institutionala a Uniunii Europene). Noi am formulat aceeasi idee, in alte contexte, altfel: odata “intrati” in UE, exista asteptari mai mari ca Romania sa se comporte ca un stat responsabil (civilizat) al UE, o responsabilitate rezultata din asteptarile tarilor din afara Uniunii; pentru a nu dezamagi trebuie sa muncim mai mult si sa ne schimbam in primul rand pe noi insine, sau, cu cuvintele dlui. secretar de stat in Ministerul Afacerilor Externe (MAE), Doru Costea, sa devenim profesionisti mai buni, in anul care vine). Tot de la dna. Dorina Nastase am aflat ca ultimele sondaje de la Comisie arata ca in ciuda crizei economice (sau poate tocmai de aceea) cetatenii europeni sustin in continuare asistenta pentru dezvoltare pentru tarile cele mai sarace ale lumii.

De la prof. univ. dr. Iulia Motoc, profesor de drept internaţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti si membru al Comitetului Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, am retinut in primul rand faptul ca in Romania, dupa 1989, drepturile economice si sociale au fost aproape in intregime abandonate, fiind absente din dezbaterea publica si ramanand doar vorbe pe hartie in care, dupa ce au fost siluite de comunisti, numai crede nimeni. Cateva consideratii pe aceasta tema pot fi gasite si aici.

Lect. univ. dr. Luciana Alexandra Ghica, coordonator al programului ProRISE al Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, ne-a spus ca nu ar trebui sa cautam raspunsuri la problemele noastre in mediul academic, pentru ca ceea vom gasi acolo sunt mai degraba mai multe intrebari. E important sa mergem dincolo de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului si sa incercam sa gandim “in afara cutiei”. Decat sa le cautam in Occident, trebuie mai degraba sa ne inventam propriile modele si sa fim mai creativi.

Dl. secretar de stat in MAE, Doru Costea, afirma cu generozitate ca pentru serviciul de asistenta oficiala pentru dezvoltare (ODA) din cadrul MAE criza economica a condus la o regandire a modului in care putinele resurse existente pot fi folosite mai eficient, iar in opinia dumnealui acest deziderat a fost indeplinit cu succes (asteptam totusi si niste evaluari scrise).

Dl. Mircea Dumitru, prorectorul Universitatii din Bucuresti, si-a exprimat opinia ca universitatile din Romania ar trebui sa reflecteze asupra rolului lor in cadrul “generoasei scheme a PNUD”. De altfel, tot dumnealui ne-a anuntat ca incepand cu toamna anului 2004, 4 universitati din Romania vor initia programe de master pe teme de dezvoltare care urmeaza “sa pregateasca specialisti pentru implementarea programelor PNUD”. Statul roman (care da de fapt banii pentru aceasta schema “generoasa” a PNUD) isi arata din nou, iata, magnimitatea, si pune inca o caramida de sustinere pentru sistemul ONU in Romania si in lume. Bravo! Oricum Romania mai are inca rezerve serioase formate din acei faimosi 15.000 de specialisti de la sfarsitul anilor ‘90, rezerve care se pare ca ne vor ajunge multa vreme de aci inainte…

Un student se intreba ce ar putea face oricare dintre noi pentru a promova “la firul ierbii” Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului” ale Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare”. Problema este ca aceste obiective nu sunt ale PNUD, ci sunt ale celor 191 de state care au semnat in 2000 Declaratia Mileinului. Romania este “proprietara” ODM cel putin la fel de mult ca si PNUD. Dar n-are gura sa strige, iar in zilele noastre marketingul e totul (by the way, ce naiba se intampla cu ONG-urile din Romania?). Asadar, ce se poate face in Romania pe tema ODM? Sa batem saua: Romania a semnat Declaratia Mileniului => Romania are angajamente => Romania trebuie sa faca ceva (bun, daca se poate). Deci, dragi studenti, puneti mana pe pix si scrieti parlamentarilor alesi in circumscriptiile voastre, amintindu-le ca voi si prietenii vostri aveti drept de vot, si cerandu-le sa se intereseze despre cum contribuie Romania la indeplinirea ODM. Puteti scrie si la Presedintie si la MAE. Iar daca nu primiti raspuns, scrieti la ziare si pe internet, si mai ales, votati!

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

De la intalnire a lipsit (surprinzator?) Elena Udrea, care, probabil, era la o intalnire cu un alt presedinte.

A fost prezent insa un motto pe care promit sa il “plagiez” in viitor: “Changing the world one kid at a time” {cum era de asteptat, Google zice ca nu-i original}.

Numele candidatului este… FRICA.

Acesta este mesajul pe care l-am inteles eu dupa alegerile din decembrie 2009: FRICA a invins (oricare ar fi candidatul ales). Si daca a invins FRICA, inseamna ca am pierdut cu totii.

“Fraudele constatate ne obliga la contestarea acestor alegeri. Convingerea mea este ca romanii l-au ales pe Mircea Geoana presedinte, dar aparatul de stat al lui Traian Basescu vrea sa il pastreze pe acesta cu orice pret”, a afirmat, luni, secretarul general al PSD, Liviu Dragnea. Anterior, la primul, toata lumea a acuzat pe toata lumea de frauda. In Romania.

Iata ca, tot in aceste zile, si pe celalalt mal al Dambovitei, opozitia contesta rezultatul alegerilor pe care le considera drept marcate de fraude. Pe de alta parte, acolo, in Guineea Ecuatoriala, presedintele in exercitiu, Teodor Obiang Nguema, a fost reales cu o majoritate zdrobitoare de 95%. In Namibia, in timp ce cititi aceste randuri, opt partide contesta in justitie un rezultat de peste 75% obtinut de partidul de guvernamant in alegerile parlamentare.

Traian Basescu a castigat alegerile prezidentiale cu un scor de 50,33%, in timp ce Mircea Geoana a obtinut 49,66% din voturi. Aceasta victorie poate fi considerata un progres fantastic al democratiei (din pacate, doar prin comparatie). Caci, in fapt, imaginile cu oameni (disperati) calcandu-se in picioare in fata sectiilor de votare nu prea se potrivesc cu ceea ce vedem prin alte tari ale UE.

Principalul castigator al alegerilor din decembrie 2009, nu este nici Traian Basescu (dupa cum evident nici Mircea Geoana). Principalul castigator a fost FRICA. Peste 58% dintre romania au iesit la vot nu din dispret, asa cum poate ca ar fi fost cazul, ci de FRICA. Frica de somaj, frica de scadere a pensiilor si salariilor, frica de scandal, frica de dicatatura, frica de comunisti, de Moscova, de Vantu, de Iliescu, de securitate, de Vanghelie. In loc sa voteze in cel mai bun caz din dispret, romanii au avut de ales dintre doua rele:  frica de scandal vs. frica de coruptie.

Si totusi frica nu este ceea ce, la 20 de ani de la Revolutie, ar trebui sa ne motiveze. Dorinta de mai bine, solidaritatea, proiectele comune, curatenia, viitorul…

Pe de alta parte, frica este un sentiment extrem de bine raspandit in Africa, din pacate.

P.S. In plus, am mai aflat zilele trecute ca lui Harry Potter cel mai rau ii e frica de frica.

Fara frica!

Tu-i bicicletu’ lu’ tasu’ lu’ Kashi! Indienii astia is dati dracului si ne-au luat-o iar inainte! Tocmai noua, vajnicii urmasi ai lui Neculai Milescu Spătarul (n. 1636, d. 1708) si verisori indepartati (dupa tata) ai lui Jules Verne (n. 1828, d. 1905) .

Prestigioasa publicatie romaneasca Cancan ne spune ca Indianul Kashi Samaddar a stabilit un record mondial dupa ce a vizitat toate cele 194 de tari de pe Pamant in cel mai scurt timp de pana acum: 10 luni si sapte zile.

Pe de alta parte, spre deosebire de compatriotul nostru, indianul avea 52 de ani (si in total  avzut 218 tari de fapt). In plus el a cheltuit peste 400.000 de euro din buzunarul propriu pentru aceasta intreprindere temerara care a inceput dintr-un motiv extrem de pueril: i s-a refuzat viza de catre o tara din sudul Africii din cauza ca era indian. Si atunci, il lança sur cette ruche bourdonnante un regard qui semblait par avance en pomper le miel, et dit ces mots grandioses: “A nous deux maintenant!”.

Si, credeti sau nu, cel mai greu a fost sa isi ia viza pentru Republica Moldova (i-a luat peste 3 ani sa o obtina si a trebuit sa inghita numeroase noi umilinte si respingeri).

Cel mai apropiat competitor al sau este un german, care a bifat “doar” 160 de tari.

Iar noi, in Romania, nu ne laudam decat cu 60 de tari? Oare Basescu cate tari a vizitat?

oare?

“Congolezul Gaston Bienvenu Mboumba Bakabana a devenit vicepresedinte al Tineretului Social Democrat din Cluj-Napoca”

Sa fie o pregatire a relansarii lui Adi ca candidat la Presedintie? O parada gen “preemptive strike” pentru ca candidatul Adi sa scape de orice scaltoaca care l-ar putea atinge din nou ca campania defaimatoare din 2004, cu povestea cu emigratul in Congo? N-as preas crede.

Mai degraba este o incununare a “muncii” mele de 1 an de zile, o confirmare ca am avut dreptate si ca Africa este intr-adevar peste tot. Chiar si la PSD Cluj-Napoca.

Despre noul vicepresedinte al TSD Cluj-Napoca se scrie fireste doar in bascalie, sau cu program. Povestea (trista) din spatele titlurilor de ziare este alta. Razbate din cateva titluri mai vechi de gazete.

Spre deosebire de copiii de demnitari romani care in momentul in care Partidul pierde alegerile risca in cel mai rau caz un exil pe Coasta de Azur, in cazul dlui. Bienvenu atunci cand Partidul familiei sale a fost inlaturat de la putere in 1997, acesta a ramas exilat in Romania. Un unchi ministru al Transporturilor in regimul Mobutu echivaleaza cel putin cu un Mitrea + Basescu la patrat. Privilegiile insa se platesc mai scump atunci cand regimul pica in Africa.

La intrarea in PSD, dl. Bienvenu declara ca doreste sa candideze pentru primaria comunei Floreşti în care locuia “iar dacă partidul vrea, şi pentru alte funcţii mai importante”. Ar fi foarte interesant ca acest lucru sa se intample, si peste ani, ar putea deveni subiectul unei lucrari de dizertatie a unui student inteligent al unei Facultati romanesti (daca vor mai exista asemenea specimene atunci). Ipoteza de la care se va porni in aceasta aventura academica: dl. Bienvenu a invatat din experienta trista a tarii sale si a adus in Romania un model de om politic nou, cinstit si orientat catre politici, catre binele public, mai mult decat catre inavutirea personala.

Pentru ca se vorbea  la un moment dat despre necesara “Obamizare” a politicii romanesti, imi pun toata speranta in acest tanar idealist (la fel cum ma incredintasem mai demult si dnei. Anastase). Ma ingrijoreaza insa admiratia declarata a acestuia fata de urmatoarele personaje: Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană, dar şi Nicu Bănicioiu şi Victor Ponta”.

Soyez le bienvenu, dle. Bienvenu! Nu uitati insa de unde ati plecat.

Erata: Intr-un articol din 19 august, Evenimentul Zilei, aduce cateva rectificari: 

Povestea sa în România începe în 1994, când a venit la studii, la Politehnica din Bucureşti. „Aveam un unchi care era ministrul transporturilor în guvernul condus de Mobutu. El m-a trimis să învăţ, iar la întoarcere ar fi urmat să ocup o funcţie importantă. Din păcate, nu a fost să fie aşa deoarece, în 15 octombrie 1997, regimul Mobutu a fost îndepărtat de la putere”, povestea congolezul în 2003 pentru EVZ.
Acum, el rectifică: nu era vorba de guvernul lui Mobutu Sese Seko, care conducea Congo belgian, ci de cel al lui Pascal Lissouba, care conducea statul vecin, adică Congo francez. Lissouba, precizează Bakabana, era un preşedinte ales democratic care a fost îndepărat în 1997 prin lovitură de stat de actualul dictator congolez Denis Sassou Nguesso. După ce a primit statutul de refugiat politic, el s-a căsătorit şi, în prezent, locuieşte în comuna Floreşti, judeţul Cluj şi este directorul unei firme de construcţii.

Incurcate sunt caile memoriei! Altfel, si in EvZ se vorbeste despre noul “Obama PSD-ist” si despre sms-urile cu Bombo/Congo…

Multumiri tuturor celor care cred ca Africa nu este asa de departe.

Dintr-un articol din Evenimentul Zilei:

“Pasiunea pentru politica la nivel global a început de când eram în România, dar s-a îndreptat în direcţii neaşteptate. Când eram în România eram interesat de politica românească, de politica externă a ţării, dar şi de contradicţiile tranziţiei la democraţie, pe care ţara noastră, şi noi ca români, le-am trăit.

Din multe puncte de vedere, această pasiune nu s-a modificat foarte mult, doar că s-a translatat într-o altă zonă de interes: Africa de Est. De fapt, unul dintre lucrurile involuntare pe care le fac, de câte ori sunt în Africa, sunt comparaţiile pe care le observ între România şi Kenya, Uganda sau Tanzania. Tanzania, din punct de vedere politic, social şi economic, este, în ceea ce mă priveşte, România anilor 1990.

Doar că, astfel de comparaţii trebuie făcute în mod selectiv. În acelaşi timp, cred că este păcat că nu există cercetători români care să facă cercetare comparativă între sistemele politice africane şi cele româneşti. Dar ceea ce mă interesează pe mine direct nu sunt aceste comparaţii, ci modul în care statele africane răspund la prezenţa şi influenta crescândă a statului chinez pe continentul african.”

Mare pacat intr-adevar. Pe de alta parte, nicio universitate americana nu plateste vizite de studiu pentru cercetare comparativă între sistemele politice africane şi cele româneşti. In schimb interesul pentru prezenta Chinei pe continentul intunecat este extrem de bine reprezentat. Money talks. Si totusi…”este păcat că nu există cercetători români care să facă cercetare comparativă între sistemele politice africane şi cele româneşti”. Dar ce bine ca avem oameni care studiaza impactul Chinei in Africa. Nu stii niciodata cat de mult va ajuta asta la propasirea natiunii.

Multumesc concitadinului meu pentru ajutorul avant la lettre:

La invitatia dlui. Mircea Geoană, preşedintele Senatului României, reprezentanti ai societatii civile, jurnalisti si specialisti din domeniul analizei politice şi al relaţiilor internaţionale au participat marti 14 aprilie la o dezbatere pe tema situaţiei din Republica Moldova. La dezbatere au mai participat domnul Cristian Diaconescu, ministrul de Externe, Adrian Năstase, fost prim-ministru al României şi domnul Titus Corlăţean, preşedintele Comisiei de Politică Externă a Senatului României. Din partea societăţii civile, SAR, Centrul pentru Prevenirea Conflictelor, German Marshall Fund, Institutul Aspen, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, PATRIR şi CENTRAS au răspuns invitaţiei la dialog a preşedintelui Senatului. De asemenea, Radu Tudor, Bogdan Chirieac şi Dan Dungaciu au fost specialiştii în relaţii internaţionale participanţi la dezbatere ca formatori de opinie în mass-media.

Principala direcţie de discuţie a constat din identificarea unei poziţii clare a României din punct de vedere al politicii externe, precum şi propunerea de idei referitoare la acţiunile viitoare ale României în ceea ce priveşte relaţia bilaterală şi europeană cu Republica Moldova. Preşedintele Senatului României a propus participarea societatii civile la elaborarea unui document de tip “white paper” privind strategia Romaniei fata de Republica Moldova, document care sa fie propus ulterior spre dezbatere actorilor politici autohtoni. Presedintele Senatului României a recunoscut importanta societatii civile in cadrul politicii externe a Romaniei: „Nu putem acţiona doar la nivel executiv, ci dimensiunea parlamentară şi implicarea societăţii civile trebuie să devină instrumente ale politicii noastre externe”.  Preşedintele Senatului României a propus de asemenea continuarea dialogului dintre instituţiile statului şi societatea civilă, sub forma unui mecanism permanent de consultare pe teme de politică externă.

Dl. Ministru Cristian Diaconescu a facut un o descriere a situatiei din Republica Moldova din perspective MAE roman si a prezentat principalele actiuni ale Guvernului Romaniei ca raspuns la criza de la Chisinau.

Reprezentantii societatii civile si-au exprimat consternarea fata de totala lipsa de reactie a comunitatii internationale, in principal a institutiilor europene, fata de incalcarile drepturilor omului si derapajele de la democratie ale regimului de la Chisinau. Organizatiile societatii civile trebuie sa continuie sa informeze comunitatea internationala cu privire la situatia din Republica Moldova si sa disemineze rapoartele si probele care sunt prezentate de catre organizatiile de pe teren, locale si internationale. In lipsa acestui efort alternative de informare, comunitatea internationala tinde sad ea crezare informatiilor care vin direct de la Guvernul moldovean.

Reprezentantii FOND, dnii. Viorel Micescu (CENTRAS) si Valentin Burada (FDSC), au evidentiat faptul ca Romania are deja mijloacele de a sustine activitatile organizatiilor neguvernamentale in Republica Moldova si in celelalte state din vecintatea estica europeana, prin politica Romaniei de cooperare pentru dezvoltare. Conform Strategiei nationale privind politica de cooperare internationala pentru dezvoltare, Republica Moldova reprezinta pentru Romania o tara prioritara pentru acordare de asistenta pentru dezvoltare. Conform planurilor initiale, Romania isi propunea sa sprijine Republica Moldova cu cel putin 5 milioane de euro anual, numai prin intermediul acestui instrument. Aceasta tinta nu a fost niciodata realizata. Mai mult chiar, bugetul acordat MAE pentru implementarea acestei politici in 2009 a fost redus pana la limita ridicolului. In timp ce Directia de Asistenta pentru Dezvoltare din MAE a fost retrogradata la rang de serviciu si i s-a redus si numarul de posturi alocate, s-a preferat in schimb sa fie externalizate majoritatea atributiilor acesteia catre un organism strain, Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare. Organizatiile FOND considera ca aceasta situatie va face imposibila pe viitor sprijinirea societatii civile din Republica Moldova de catre organizatiile neguvernamentale din Romania si implicarea acestora in proiecte pe teren, asa cum propune Presedintele Senatului Romaniei.

Reprezentantii FOND au confirmat de asemenea perceptia generala privind totala lipsa de interes a institutiilor europene fata de Republica Moldova. Semnalele venite de la partenerii FOND din Republica Moldova au evidentiat lipsa de interes din partea Uniunii Europene de a avea la Chisinau o Delegatie a Comisiei Europene pe deplin functionala, cu suficient personal si resurse pentru a exercita o influenta pozitiva semnificativa. De altfel acesta este una dintre punctele de interventie pe care FOND le-a sustinut in pozitia oficiala din partea Federatiei care a fost trimisa la finalul saptamanii trecute catre Presedintele Comisiei Europene si catre Comisarul pentru Relatii Externe.