“Viata e frumoasa”. “Made in Basarabia”, sau Romania, sau Kenya…

Ianuarie 2007, Nairobi, Kenya. Una dintre putinele iesiri noaptea, in cel mai periculos oras a Africii. De fapt in oras este mult spus. Este mai degraba vorba despre o suburbie, undeva pe un camp, in mijlocul lui nicaieri. Si totusi, paradoxal, este vorba despre unul dintre putinele locuri recomandate unde poti asculta muzica buna si te poti simti in siguranta. Iar muzica a fost buna. Bineninteles (desi de neinteles la inceput), inainte de a intra in local (care din afara semana mai degraba cu o bomba de tipul celora care existau candva in Regie), am fost perchezitionati, inclusiv cu un detector de metale. Dar a meritat: un saxofonist localnic acompaniat la clape ne-a incantat timp de aproape 2 ore. Apoi, dupa bisurile binemeritate, muzicantii au plecat. Si, in locul lor, a inceput muzica de discoteca. Prima piesa care a rasunat din difuzoarele localului a fost…

Decembrie 2009, Bucuresti, Romania. Campania electorala pentru alegerile prezidentiale este mai murdara ca oricand. In finala ajung doi candidati. Sunt folosite toate mijloacele posibile pentru a castiga. Copil lovit (pe bune sau nu) vs. vizita la mogul in ceas de noapte. Dilema este mai mare ca oricand: cu cine naiba sa votam? Duminica, 6 decembrie ora 21.00: “Victorie!”. Ba nu, “Victorie!”. Sa curga sampania! “Multumesc tuturor celor care m-au votat”. Luni, 7 decembrie sunt anuntate rezultatele finale oficiale. T.B. a obtinut cu 70.048 mai multe voturi decat M.G. Conform datelor oficiale, T.B. ar fi obtinut 11.528 din totalul de 12.156 de voturi exprimate la cele 13 sectii de votare din Republica Moldova. Din anul 1991, peste 100.000 de cetateni din Republica Moldova si-au redobandit cetatenia romana. Multi dintre acestia traiesc in prezent in Romania si in Europa occidentala. 115.831 de romani din diaspora au votat pentru T.B. in timp ce doar 31.045 M.G. Nu vom sti niciodata exact cat de mult au contat voturile cetatenilor romani de origine basarabeana in desemnarea noului presedinte al Romaniei. Ceea ce stim este ca au contat. Ceea ce stiu si politicienii romani, indiferent de partidul din care provin este ca cetatenii romani de origine basarabeana sunt importanti, fie doar si pentru ca ei voteaza.

Unul dintre acesti oameni se numeste Dan Balan (nu stiu daca a votat sau nu). Fostul component al trupei O-Zone recunoaste ca pretutindeni in America se recomanda drept roman, intrucat americanii nu au nici cea mai vaga idee despre existenta unui stat numit Republica Moldova. Atunci cand “Mae-ahi-mae-aho” era fredonat peste tot in lume, cu totii ne laudam (chiar si cu jena adeseori) ca este vorba despre un cantec romanesc.

Un relativ tanar politician roman afirma la un moment dat ca romanii din afara granitelor tarii sunt ultima sansa pe care Romania o mai are de a-si redescoperi sufletul. Si nu se poate sa nu recunosti acest fapt atunci cand vezi cu cata pasiune vorbesc ei despre Romania, ca despre un vis, sau cand li se umezesc ochii de emotie sincera vorbind despre o tara care este mai mult a noastra decat a lor. Si ce facem noi cu tara noastra?

Daca Republica Moldova se va uni cu Romania vreodata este mai putin important. Este decizia lor mai mult decat a noastra. Dar Romania are o datorie fata de toti acei oameni care se simt romani. Norvegia doneaza 1% din PIB-ul sau pentru a ajuta state mai sarace ale lumii de care nu o leaga nicio legatura istorica. Germania de Vest s-a angajat printr-un pact de solidaritate ca intre 1991 si 2019 sa acorde pentru reconstructia Germaniei de Est 250 miliarde de euro, insemnand, in medie anual, ceva mai mult de 1% din PIB-ul tarii (la nivelul din 1991).

Intrebarea este: va fi Romania in stare sa acorde ca asistenta pentru dezvoltare Moldovei macar 0,1% din PIB-ul sau? Este o intrebare la care cetatenii romani (de pretutindeni) si politicienii vor trebui sa reflecteze in perioada urmatoare.

Pana atunci, in seara asta Alexandrina i-a indemnat pe colegii sai de trupa se revina degraba pe scena: “Copiii vor muzica!”

(to be continued)