“Viata e frumoasa”. “Made in Basarabia”, sau Romania, sau Kenya…

Ianuarie 2007, Nairobi, Kenya. Una dintre putinele iesiri noaptea, in cel mai periculos oras a Africii. De fapt in oras este mult spus. Este mai degraba vorba despre o suburbie, undeva pe un camp, in mijlocul lui nicaieri. Si totusi, paradoxal, este vorba despre unul dintre putinele locuri recomandate unde poti asculta muzica buna si te poti simti in siguranta. Iar muzica a fost buna. Bineninteles (desi de neinteles la inceput), inainte de a intra in local (care din afara semana mai degraba cu o bomba de tipul celora care existau candva in Regie), am fost perchezitionati, inclusiv cu un detector de metale. Dar a meritat: un saxofonist localnic acompaniat la clape ne-a incantat timp de aproape 2 ore. Apoi, dupa bisurile binemeritate, muzicantii au plecat. Si, in locul lor, a inceput muzica de discoteca. Prima piesa care a rasunat din difuzoarele localului a fost…

Decembrie 2009, Bucuresti, Romania. Campania electorala pentru alegerile prezidentiale este mai murdara ca oricand. In finala ajung doi candidati. Sunt folosite toate mijloacele posibile pentru a castiga. Copil lovit (pe bune sau nu) vs. vizita la mogul in ceas de noapte. Dilema este mai mare ca oricand: cu cine naiba sa votam? Duminica, 6 decembrie ora 21.00: “Victorie!”. Ba nu, “Victorie!”. Sa curga sampania! “Multumesc tuturor celor care m-au votat”. Luni, 7 decembrie sunt anuntate rezultatele finale oficiale. T.B. a obtinut cu 70.048 mai multe voturi decat M.G. Conform datelor oficiale, T.B. ar fi obtinut 11.528 din totalul de 12.156 de voturi exprimate la cele 13 sectii de votare din Republica Moldova. Din anul 1991, peste 100.000 de cetateni din Republica Moldova si-au redobandit cetatenia romana. Multi dintre acestia traiesc in prezent in Romania si in Europa occidentala. 115.831 de romani din diaspora au votat pentru T.B. in timp ce doar 31.045 M.G. Nu vom sti niciodata exact cat de mult au contat voturile cetatenilor romani de origine basarabeana in desemnarea noului presedinte al Romaniei. Ceea ce stim este ca au contat. Ceea ce stiu si politicienii romani, indiferent de partidul din care provin este ca cetatenii romani de origine basarabeana sunt importanti, fie doar si pentru ca ei voteaza.

Unul dintre acesti oameni se numeste Dan Balan (nu stiu daca a votat sau nu). Fostul component al trupei O-Zone recunoaste ca pretutindeni in America se recomanda drept roman, intrucat americanii nu au nici cea mai vaga idee despre existenta unui stat numit Republica Moldova. Atunci cand “Mae-ahi-mae-aho” era fredonat peste tot in lume, cu totii ne laudam (chiar si cu jena adeseori) ca este vorba despre un cantec romanesc.

Un relativ tanar politician roman afirma la un moment dat ca romanii din afara granitelor tarii sunt ultima sansa pe care Romania o mai are de a-si redescoperi sufletul. Si nu se poate sa nu recunosti acest fapt atunci cand vezi cu cata pasiune vorbesc ei despre Romania, ca despre un vis, sau cand li se umezesc ochii de emotie sincera vorbind despre o tara care este mai mult a noastra decat a lor. Si ce facem noi cu tara noastra?

Daca Republica Moldova se va uni cu Romania vreodata este mai putin important. Este decizia lor mai mult decat a noastra. Dar Romania are o datorie fata de toti acei oameni care se simt romani. Norvegia doneaza 1% din PIB-ul sau pentru a ajuta state mai sarace ale lumii de care nu o leaga nicio legatura istorica. Germania de Vest s-a angajat printr-un pact de solidaritate ca intre 1991 si 2019 sa acorde pentru reconstructia Germaniei de Est 250 miliarde de euro, insemnand, in medie anual, ceva mai mult de 1% din PIB-ul tarii (la nivelul din 1991).

Intrebarea este: va fi Romania in stare sa acorde ca asistenta pentru dezvoltare Moldovei macar 0,1% din PIB-ul sau? Este o intrebare la care cetatenii romani (de pretutindeni) si politicienii vor trebui sa reflecteze in perioada urmatoare.

Pana atunci, in seara asta Alexandrina i-a indemnat pe colegii sai de trupa se revina degraba pe scena: “Copiii vor muzica!”

(to be continued)

Exista viata (mai ales) dupa alegeri (e numai alegerea ta)

Haakon print al Danimarcei, pardon, viitorul presedinte al Norvegiei. Sau cam asa ceva.

Dupa mizeria din campania electorala, intalnirea cu o alteta regala a venit la fix, ca un tub de oxigen pe fundul unei mari pline de rechini, balene si caracatite.

In cadrul unui eveniment organizat de Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti, luni 7 decembrie 2009, in aula Bibliotecii Centrale Universitare, printul mostenitor al Norvegiei, Haakon Magnus, ne-a vorbit, senin si dezinvolt, despre “demnitate umană în dezvoltarea internaţională” si despre “responsabilitatea noastră comună în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului”.

Am vazut un power point simpatic si o scurta poveste a experientelor altetei sale pe diferite continente. Si apoi ne-a mai spus, cu jumatate de gura, in buna traditie occidentala a minimizarii unui nationalism cu o istorie trista in cele mai multe tari, ca asistenta pentru dezvoltare pe care Norvegia o acorda este un motiv de mandrie nationala pentru cetatenii acestei tari.

Tot potrivit tanarului print, alte motive pentru care cetatenii norvegieni sunt dispusi sa sprijine actiunile de cooperare pentru dezvoltare ar fi:

• cetatenii norvegieni se simt din ce in ce mai mult cetateni globali, iar a-i ajuta pe ceilalti nu trebuie sa se opreasca la granite, fiindca e nefiresc sa inchizi ochii la suferintele oamenilor chiar daca acestia se afla la mare distanta;
• facand bine, cetatenii norvegieni se simt mai bine si viata lor este astfel mai buna;
• cetatenii norvegieni (si Norvegia) invata atat de multe lucruri din interactiunea cu tari atat de diferite ale lumii.

Surprinzator (sau nu) aceleasi argumente am incercat sa le folosim si noi la randul nostru in Romania (vorbind despre potentialul pe care politica de cooperare pentru dezvoltare l-ar avea pentru tarisoara noastra). Iesind din gura Altetei Sale Regale, aceste argumente nu ne pot decat incuraja sa perseveram.

In ordine necronologica, dna. Dorina Nastase, de la Reprezentanta Comisiei Europene in Romania, ne-a transmis un mesaj scurt (dar la obiect): ca sa putem sa schimbam lumea trebuie sa ne schimbam mai intai pe noi insine (se referea, cred, in primul rand la reforma institutionala a Uniunii Europene). Noi am formulat aceeasi idee, in alte contexte, altfel: odata “intrati” in UE, exista asteptari mai mari ca Romania sa se comporte ca un stat responsabil (civilizat) al UE, o responsabilitate rezultata din asteptarile tarilor din afara Uniunii; pentru a nu dezamagi trebuie sa muncim mai mult si sa ne schimbam in primul rand pe noi insine, sau, cu cuvintele dlui. secretar de stat in Ministerul Afacerilor Externe (MAE), Doru Costea, sa devenim profesionisti mai buni, in anul care vine). Tot de la dna. Dorina Nastase am aflat ca ultimele sondaje de la Comisie arata ca in ciuda crizei economice (sau poate tocmai de aceea) cetatenii europeni sustin in continuare asistenta pentru dezvoltare pentru tarile cele mai sarace ale lumii.

De la prof. univ. dr. Iulia Motoc, profesor de drept internaţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti si membru al Comitetului Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, am retinut in primul rand faptul ca in Romania, dupa 1989, drepturile economice si sociale au fost aproape in intregime abandonate, fiind absente din dezbaterea publica si ramanand doar vorbe pe hartie in care, dupa ce au fost siluite de comunisti, numai crede nimeni. Cateva consideratii pe aceasta tema pot fi gasite si aici.

Lect. univ. dr. Luciana Alexandra Ghica, coordonator al programului ProRISE al Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, ne-a spus ca nu ar trebui sa cautam raspunsuri la problemele noastre in mediul academic, pentru ca ceea vom gasi acolo sunt mai degraba mai multe intrebari. E important sa mergem dincolo de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului si sa incercam sa gandim “in afara cutiei”. Decat sa le cautam in Occident, trebuie mai degraba sa ne inventam propriile modele si sa fim mai creativi.

Dl. secretar de stat in MAE, Doru Costea, afirma cu generozitate ca pentru serviciul de asistenta oficiala pentru dezvoltare (ODA) din cadrul MAE criza economica a condus la o regandire a modului in care putinele resurse existente pot fi folosite mai eficient, iar in opinia dumnealui acest deziderat a fost indeplinit cu succes (asteptam totusi si niste evaluari scrise).

Dl. Mircea Dumitru, prorectorul Universitatii din Bucuresti, si-a exprimat opinia ca universitatile din Romania ar trebui sa reflecteze asupra rolului lor in cadrul “generoasei scheme a PNUD”. De altfel, tot dumnealui ne-a anuntat ca incepand cu toamna anului 2004, 4 universitati din Romania vor initia programe de master pe teme de dezvoltare care urmeaza “sa pregateasca specialisti pentru implementarea programelor PNUD”. Statul roman (care da de fapt banii pentru aceasta schema “generoasa” a PNUD) isi arata din nou, iata, magnimitatea, si pune inca o caramida de sustinere pentru sistemul ONU in Romania si in lume. Bravo! Oricum Romania mai are inca rezerve serioase formate din acei faimosi 15.000 de specialisti de la sfarsitul anilor ’90, rezerve care se pare ca ne vor ajunge multa vreme de aci inainte…

Un student se intreba ce ar putea face oricare dintre noi pentru a promova “la firul ierbii” Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului” ale Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare”. Problema este ca aceste obiective nu sunt ale PNUD, ci sunt ale celor 191 de state care au semnat in 2000 Declaratia Mileinului. Romania este “proprietara” ODM cel putin la fel de mult ca si PNUD. Dar n-are gura sa strige, iar in zilele noastre marketingul e totul (by the way, ce naiba se intampla cu ONG-urile din Romania?). Asadar, ce se poate face in Romania pe tema ODM? Sa batem saua: Romania a semnat Declaratia Mileniului => Romania are angajamente => Romania trebuie sa faca ceva (bun, daca se poate). Deci, dragi studenti, puneti mana pe pix si scrieti parlamentarilor alesi in circumscriptiile voastre, amintindu-le ca voi si prietenii vostri aveti drept de vot, si cerandu-le sa se intereseze despre cum contribuie Romania la indeplinirea ODM. Puteti scrie si la Presedintie si la MAE. Iar daca nu primiti raspuns, scrieti la ziare si pe internet, si mai ales, votati!

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

De la intalnire a lipsit (surprinzator?) Elena Udrea, care, probabil, era la o intalnire cu un alt presedinte.

A fost prezent insa un motto pe care promit sa il “plagiez” in viitor: “Changing the world one kid at a time” {cum era de asteptat, Google zice ca nu-i original}.

Un candidat din Africa castiga alegerile prezidentiale din 6 decembrie 2009

Numele candidatului este… FRICA.

Acesta este mesajul pe care l-am inteles eu dupa alegerile din decembrie 2009: FRICA a invins (oricare ar fi candidatul ales). Si daca a invins FRICA, inseamna ca am pierdut cu totii.

“Fraudele constatate ne obliga la contestarea acestor alegeri. Convingerea mea este ca romanii l-au ales pe Mircea Geoana presedinte, dar aparatul de stat al lui Traian Basescu vrea sa il pastreze pe acesta cu orice pret”, a afirmat, luni, secretarul general al PSD, Liviu Dragnea. Anterior, la primul, toata lumea a acuzat pe toata lumea de frauda. In Romania.

Iata ca, tot in aceste zile, si pe celalalt mal al Dambovitei, opozitia contesta rezultatul alegerilor pe care le considera drept marcate de fraude. Pe de alta parte, acolo, in Guineea Ecuatoriala, presedintele in exercitiu, Teodor Obiang Nguema, a fost reales cu o majoritate zdrobitoare de 95%. In Namibia, in timp ce cititi aceste randuri, opt partide contesta in justitie un rezultat de peste 75% obtinut de partidul de guvernamant in alegerile parlamentare.

Traian Basescu a castigat alegerile prezidentiale cu un scor de 50,33%, in timp ce Mircea Geoana a obtinut 49,66% din voturi. Aceasta victorie poate fi considerata un progres fantastic al democratiei (din pacate, doar prin comparatie). Caci, in fapt, imaginile cu oameni (disperati) calcandu-se in picioare in fata sectiilor de votare nu prea se potrivesc cu ceea ce vedem prin alte tari ale UE.

Principalul castigator al alegerilor din decembrie 2009, nu este nici Traian Basescu (dupa cum evident nici Mircea Geoana). Principalul castigator a fost FRICA. Peste 58% dintre romania au iesit la vot nu din dispret, asa cum poate ca ar fi fost cazul, ci de FRICA. Frica de somaj, frica de scadere a pensiilor si salariilor, frica de scandal, frica de dicatatura, frica de comunisti, de Moscova, de Vantu, de Iliescu, de securitate, de Vanghelie. In loc sa voteze in cel mai bun caz din dispret, romanii au avut de ales dintre doua rele:  frica de scandal vs. frica de coruptie.

Si totusi frica nu este ceea ce, la 20 de ani de la Revolutie, ar trebui sa ne motiveze. Dorinta de mai bine, solidaritatea, proiectele comune, curatenia, viitorul…

Pe de alta parte, frica este un sentiment extrem de bine raspandit in Africa, din pacate.

P.S. In plus, am mai aflat zilele trecute ca lui Harry Potter cel mai rau ii e frica de frica.

Fara frica!