Gorilele de munte sunt o specie pe cale de dispariţie (cca. 350 de exemplare au mai rămas în viaţă) aflate în zona muntoasă aflată la graniţa dintre Rwanda şi Republica Democrată Congo. Deşi există eforturi serioase pentru protejarea lor, deşi ele atrag numeroşi turişti în zonă şi generează importante beneficii economice pentru turismul local, din când în când localnicii – sau mai adesea rebelii înarmaţi – le ucid pentru a le mânca sau pur şi simplu pentru a trimite un mesaj: Aici noi suntem stăpâni! Ce vreţi voi cu conservarea voastră?

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

Într-o dimineaţă, iarna trecută, am văzut lebede pe Dâmboviţa. Erau trei. Iniţial am crezut că este vorba despre o lebădă de import, albă, frumoasă, şi două lebede autohtone, mai cenuşii, care probabil se bălăciseră prea mult în apa cea frumos curgătoare şi împuţită a Dâmboviţei. Abia mai târziu cineva m-a lămurit că de fapt era vorba despre mama lebădă şi cei doi pui ai ei, care într-adevăr când sunt mici sunt mai cenuşii şi mai urâţi.

Oricum mi s-a părut SF. Miraculos de-a dreptul. Lebede pe Dâmboviţa? În mizeria aia de apă? Între betoane?

După câteva zile nu le-am mai văzut.

M-am gândit la trei scenarii: ori nu le-au convenit condiţiile de cazare şi s-au mutat mai la sud, la bulgari, unde infrastructura de turism este decentă, ori s-au îmbolnăvit şi s-au înecat, ori, probabil, cineva le-a… da, ştiu la ce vă gândiţi, dar nu este politically correct. Oricum, lebedele nu îşi au pur şi simplu locul în peisaj în Bucureşti.

Însă, eu sunt mai ciudat și dacă aş fi primar, mi-aş face un plan de urbanism în doi paşi:

  1. Se iau trei lebede.
  2. Se aranjează un întreg oraş în jurul lor.

Dar până atunci… Poftă bună! Sau mai bine zis: Să vă fie de bine!



No Responses Yet to “Gorilele noastre şi lebedele lor”  

  1. No Comments Yet

Leave a Reply